Firescul, nepieritorul, acasă. Puţin, câte puţin, pe drumurile înţelesurilor. Chiar şi eu sunt altfel. Cum să fi scăpat eu, cum să fiu eu unicat? Eu doar m-am încăpăţânat să stau ancorat în lumea pe care am cunoscut-o în cei 44 de ani pe care îi aveam la momentul în care am început să scriu altfel.

Duminică, 21 septembrie 2014. Pe drumuri înspre moarte mă tot duc,. Privesc în faţă, nu privesc în jos,. Nu știu pe unde încă s-o apuc,. Să nu ajung la poarta ei din dos. Spun unii că acela-i punct final. Până n-ajung acolo nu îi cred,. Și-aşa de-ar fi, e doar un fapt banal. Numai în el mai pot să mă încred. Și merg, tot merg, deloc spre înapoi,. Pus pasul dinadins mai apăsat,. Chiar dacă drumu-mi este prin noroi,. Vreau să mă știu cu sufletu-mpăcat.

Sâmbătă, 8 noiembrie 2014. La piaţă, pe trotuar. Voi care azi vă vindeţi ca plăceri,. Ori le trăiţi ştiind că le furaţi. Nu vă miraţi că mergeţi nicăieri,. Că nu ştiţi încotro s-o mai luaţi. Când vă mai plângeţi că trăiţi urât,. Că prea săracă-i viaţa în idei,. Gândiţi-vă c-aveţi tot cam atât. Cât, celorlalţi, acasă, lasă ei. Că va fi vremea să se-ntoarcă tot,. Să pierdeţi tot ce câştigaţi uşor,. Azi, când vă daţi cu gesturi de robot,. Vă vindeţi şi gândiţi că e firesc,.

Marți, 21 iulie 2015. Deja mi-e dor de ce va fi o noapte. Cu luna plină şi un ger cumplit,. Când nu vom şti ce înger ne-a trezit. Şi ne-am unit trăirile prin fapte. De-acea-ntrebare ce va fi nespusă. Decât în zorii noii dimineţi,. Când luna-ntârziată şi sedusă,. Tu ai s-o crezi însemn al altei vieţi. Şi-ncep să îmi aduc, mereu, aminte. De sânu-ţi tare, care, fremătând,. În felul lui mă vrea să fiu cuminte. De pântecul ce lasă să se vadă.

Vineri, 1 august 2008. Nu urc pe dealuri, nu cobor în vale,. Sunt anonimul cel mai cunoscut,. Şi plâng şi eu în lacrimile tale,. Privind mereu, în taină, spre trecut. Iar drumul orişiunde mă va duce. Nu-l pot străbate de priviri ascuns,. Nu am odihnă, n-am nici o răscruce,.

Luni, 17 august 2015. Și viaţa intră-n jocul fără sens,. Punându-mi haine grele, de tristeţe,. În jur trasând contur de gol imens. Pleca din mine orice gând fierbinte,. Drumul prin scrum mi se vroia atu,. Cu tine mai vorbeam, cumva în minte,. Dar nu credeam că rost îmi poţi fi tu. În dimineaţa fără semn de veste,. O altă cale viaţa şi-a luat,. Care s-a scris aşa cum i-a fost dat. Eram doar noi şi-ndemnul doritor.

Vineri, 3 decembrie 2010. Suntem în stare să percepem frumuseţea? Ne oprim s-o admirăm? Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat? Oare, de cât de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim în existenţa noastră? 8221;, cunoscător al multor domenii, de la tehnică la umanism, Daniel-Dumitru Darie ştie că iubirea pe care poeziile sale o emană alungă demonii la fel cum face lavanda cu moliile. Iarna a pătruns în toate,.

Joi, 24 decembrie 2015. Drum cam lung, de mult mai mult de-o viaţă,. Am bătut, venind din viitor,. Ca să stau cu tine faţă-n faţă. Şi-ntr-un fel, să-ncerc, din nou, să mor. Revenind din vremuri viitoare,. Mi-a fost dat aici să te-ntâlnesc,. Într-un timp în care lumea moare. Visul dintr-o noapte în furtună. Mi-a redat uitate amintiri,.