Firescul, nepieritorul, acasă. Puţin, câte puţin, pe drumurile înţelesurilor. Chiar şi eu sunt altfel. Cum să fi scăpat eu, cum să fiu eu unicat? Eu doar m-am încăpăţânat să stau ancorat în lumea pe care am cunoscut-o în cei 44 de ani pe care îi aveam la momentul în care am început să scriu altfel.

Duminică, 2 noiembrie 2014. Întâiul azi venit din mâine. Sâmbătă, 23 august 2014. Vineri, 15 august 2014. Joi, 7 august 2014. Miercuri, 6 august 2014. Seara, înainte de răsărit.

Duminică, 21 septembrie 2014. Pe drumuri înspre moarte mă tot duc,. Privesc în faţă, nu privesc în jos,. Nu știu pe unde încă s-o apuc,. Să nu ajung la poarta ei din dos. Spun unii că acela-i punct final. Până n-ajung acolo nu îi cred,. Și-aşa de-ar fi, e doar un fapt banal. Numai în el mai pot să mă încred. Și merg, tot merg, deloc spre înapoi,. Pus pasul dinadins mai apăsat,. Chiar dacă drumu-mi este prin noroi,. La adevărul formei mă reduc.

Sâmbătă, 8 noiembrie 2014. La piaţă, pe trotuar. Voi care azi vă vindeţi ca plăceri,. Ori le trăiţi ştiind că le furaţi. Nu vă miraţi că mergeţi nicăieri,. Că nu ştiţi încotro s-o mai luaţi. Când vă mai plângeţi că trăiţi urât,. Că prea săracă-i viaţa în idei,. Gândiţi-vă c-aveţi tot cam atât. Cât, celorlalţi, acasă, lasă ei. Că va fi vremea să se-ntoarcă tot,. Să pierdeţi tot ce câştigaţi uşor,. Azi, când vă daţi cu gesturi de robot,. Vă vindeţi şi gândiţi că e firesc,.

Când cerul înnorat sărută marea. Val de furtuni se-avântă înspre mal,. Îl tot privesc uimit și-i simt mişcarea,. Foșnind mirific, mult prea anormal. Cu ochii-n lacrimi stau și îi privesc,. Aștept, dinspre oriunde, să văd zorii,. Ca orizontul clar să-l definesc. Când ceru-i clar și zările-s senine. Spre-nalt, spre stele, gândul mi-l trimit,. Acolo unde timpul se abține. De-a spune că doar el e infinit. De multe ori, tânjind, privesc în zare,.