Luni, 17 august 2015. Și viaţa intră-n jocul fără sens,. Punându-mi haine grele, de tristeţe,. În jur trasând contur de gol imens. Pleca din mine orice gând fierbinte,. Drumul prin scrum mi se vroia atu,. Cu tine mai vorbeam, cumva în minte,. Dar nu credeam că rost îmi poţi fi tu. În dimineaţa fără semn de veste,. O altă cale viaţa şi-a luat,. Care s-a scris aşa cum i-a fost dat.

Sâmbătă, 8 noiembrie 2014. La piaţă, pe trotuar. Voi care azi vă vindeţi ca plăceri,. Ori le trăiţi ştiind că le furaţi. Nu vă miraţi că mergeţi nicăieri,. Că nu ştiţi încotro s-o mai luaţi. Când vă mai plângeţi că trăiţi urât,. Că prea săracă-i viaţa în idei,. Gândiţi-vă c-aveţi tot cam atât. Cât, celorlalţi, acasă, lasă ei. Că va fi vremea să se-ntoarcă tot,. Să pierdeţi tot ce câştigaţi uşor,. Azi, când vă daţi cu gesturi de robot,. Vă vindeţi şi gândiţi că e firesc,.

Marți, 21 iulie 2015. Deja mi-e dor de ce va fi o noapte. Cu luna plină şi un ger cumplit,. Când nu vom şti ce înger ne-a trezit. Şi ne-am unit trăirile prin fapte. De-acea-ntrebare ce va fi nespusă. Decât în zorii noii dimineţi,. Când luna-ntârziată şi sedusă,. Tu ai s-o crezi însemn al altei vieţi. Şi-ncep să îmi aduc, mereu, aminte. De sânu-ţi tare, care, fremătând,. În felul lui mă vrea să fiu cuminte. De pântecul ce lasă să se vadă.

Marți, 11 august 2015. Trăim iubirea-n marea de invidii. Şi valuri tot mai mari ne încolţesc,. Pasul ni-i greu călcând pe coji de stridii. Şi-aşa uităm că totul e firesc. Uităm să ne ferim de privitorii. Ce caută ceva ce nu-i văzut,. Şi-ademenesc, în miez de noapte norii,. Părerile sunt, veşnic, comentarii. Pline de iz mereu judecător,. Dar din motive absolute, varii,. Sâmbătă, 16 mai 2015.

Miercuri, 23 decembrie 2015. Drum cam lung, de mult mai mult de-o viaţă,. Am bătut, venind din viitor,. Ca să stau cu tine faţă-n faţă. Şi-ntr-un fel, să-ncerc, din nou, să mor. Revenind din vremuri viitoare,. Mi-a fost dat aici să te-ntâlnesc,. Într-un timp în care lumea moare. Visul dintr-o noapte în furtună. Mi-a redat uitate amintiri,. În consens cu faptele promise,. Prin destin ţi-a fost îngăduit.

Când cerul înnorat sărută marea. Val de furtuni se-avântă înspre mal,. Îl tot privesc uimit și-i simt mişcarea,. Foșnind mirific, mult prea anormal. Cu ochii-n lacrimi stau și îi privesc,. Aștept, dinspre oriunde, să văd zorii,. Ca orizontul clar să-l definesc. Când ceru-i clar și zările-s senine. Spre-nalt, spre stele, gândul mi-l trimit,. Acolo unde timpul se abține. De-a spune că doar el e infinit. De multe ori, tânjind, privesc în zare,.