Luni, 17 august 2015. Și viaţa intră-n jocul fără sens,. Punându-mi haine grele, de tristeţe,. În jur trasând contur de gol imens. Pleca din mine orice gând fierbinte,. Drumul prin scrum mi se vroia atu,. Cu tine mai vorbeam, cumva în minte,. Dar nu credeam că rost îmi poţi fi tu. În dimineaţa fără semn de veste,. O altă cale viaţa şi-a luat,. Care s-a scris aşa cum i-a fost dat.

Miercuri, 12 decembrie 2012. Cu tine, Doamne! Cu tine, Doamne, eu vorbesc, când scriu. De ceea ce e rău sau este bine. Că vremuri trec şi-o altă vreme vine! Din scrisul meu, eu caut să-nţeleg. De ce nu merg direct, ca glonţu-n ţintă. Şi chiar când unii-mi poruncesc să neg,. Mă-ntreb de ce preferă să se mintă! Mi-e gândul dus, şi scriu ce-mi este dat. Oricine poate pune la-ndoială,. Dar nu mă tem, spunând, nu-mi fac păcat,.

Duminică, 21 septembrie 2014. Pe drumuri înspre moarte mă tot duc,. Privesc în faţă, nu privesc în jos,. Nu știu pe unde încă s-o apuc,. Să nu ajung la poarta ei din dos. Spun unii că acela-i punct final. Până n-ajung acolo nu îi cred,. Și-aşa de-ar fi, e doar un fapt banal. Numai în el mai pot să mă încred. Și merg, tot merg, deloc spre înapoi,. Pus pasul dinadins mai apăsat,. Chiar dacă drumu-mi este prin noroi,. La adevărul formei mă reduc.

Sâmbătă, 8 noiembrie 2014. La piaţă, pe trotuar. Voi care azi vă vindeţi ca plăceri,. Ori le trăiţi ştiind că le furaţi. Nu vă miraţi că mergeţi nicăieri,. Că nu ştiţi încotro s-o mai luaţi. Când vă mai plângeţi că trăiţi urât,. Că prea săracă-i viaţa în idei,. Gândiţi-vă c-aveţi tot cam atât. Cât, celorlalţi, acasă, lasă ei. Că va fi vremea să se-ntoarcă tot,. Să pierdeţi tot ce câştigaţi uşor,. Azi, când vă daţi cu gesturi de robot,. Vă vindeţi şi gândiţi că e firesc,.

Marți, 21 iulie 2015. Deja mi-e dor de ce va fi o noapte. Cu luna plină şi un ger cumplit,. Când nu vom şti ce înger ne-a trezit. Şi ne-am unit trăirile prin fapte. De-acea-ntrebare ce va fi nespusă. Decât în zorii noii dimineţi,. Când luna-ntârziată şi sedusă,. Tu ai s-o crezi însemn al altei vieţi. Şi-ncep să îmi aduc, mereu, aminte. De sânu-ţi tare, care, fremătând,. În felul lui mă vrea să fiu cuminte. De pântecul ce lasă să se vadă.

Miercuri, 23 noiembrie 2011. Azi, acum, mâine, aici. Eu spun ce spun prin gânduri,. E fapt din viitor,. Prezentul, ştiu, mă doare,. S-ar spune că şi minte. Dar ştiu că se transformă,. Mai zic, se pare-n glumă,. Dar ştiu că jocul sorţii. Nu e o precum se pare. Dar nu mă tem de viaţă,. Ceea ce dat îmi este,. Am fost, trecând prin vremuri,.

Joi, 7 ianuarie 2010. Privesc în juru-mi, gol imens. Dar vieţii nu-i găsesc un sens. Mi-e dor de visurile noastre,. De umbra zărilor albastre! Şi vântul suflă îngheţat. Mi-e dor şi te iubesc şi-n vis,. Sub mine însă-i un abis. Am îngheţat şi nu mai ştiu. Dacă nu-i totuşi prea târziu. Mi-e dor de serile senine,. De adevărul vieţii-n sine,. Va fi senin mâine în zori.

Joi, 23 august 2007. Am dus război cu sufletul prea mult,. Uitând cumva de ce mai şi trăiesc,. Am învăţat să tac şi să ascult,. Azi însă vreau limanul să-mi găsesc. Adăugând un sens de ultim gând,. În joc aduc al lumii început,. Chiar dacă viaţa o mai duc plângând,. Eşti tot ce n-am avut. În miez de noapte caut înspre cer,. Dorinţei mele împlinire eşti,.

Sâmbătă, 6 august 2016. Să nu mă vindeci, Doamne. Tu, Doamne, ştii prea bine. Din cât îmi e trecutul amintire,. M-am încrezut nu-n gânduri, ci-n simţire,. Ştiind că mult prea rar ne sunt totuna. Şi nu m-am plâns de soarta-mi vitregită. Cum unii îmi ziceau că-mi este viaţa,. Chiar dacă mă luptam mereu cu gheaţa. Să nu o las cumva prea mărginită. Chiar de am zis că datul nu pot duce,. N-am plâns şi nici nu m-am aprins ca para,. Trăirea ce părea sfâşietoare,.