Joi, 30 august 2007. Entuziasmul însă mi-a scăzut când am constatat că sunt prea multe de cuprins într-un spaţiu atât de restrâns. Doar o metaforă ce cu greu poate fi pătrunsă cu ochii minţii? 8222; Am vândut singurătatea. Doar la doi s-o împărţim.

Marți, 11 august 2015. Şi de-ntrebări am cam făcut risipă. Mi-e dat să ştiu că într-a nopţii clipă. Va fi să retrăim fapt întâmplat. Şi m-am trezit vorbind despre dorinţă. Şi că visez o mare biruinţă. Şi m-am întors, mergând grăbit, la viaţă. Trecând prin valuri mari, şi reci, de ceaţă. Sâmbătă, 16 mai 2015.

Miercuri, 26 decembrie 2007. Noi, paşi prin timp. Pas după pas păşim pe calea existenţei. Suntem mereu aceiaşi şi, totuşi, alţii. Suntem fulguiri de zâmbet, suntem soare şi lacrimă. Ne-am născut cu un paşaport spre Nicăieri. Dar, avem datoria de a merge înainte. Lăsând trecutul în noi, parte neclintită a unei eternităţi. Al unui ieri ce, sperăm, să nu devină, din nou, un azi.