Joi, 7 ianuarie 2010. Privesc în juru-mi, gol imens. Dar vieţii nu-i găsesc un sens. Mi-e dor de visurile noastre,. De umbra zărilor albastre! Şi vântul suflă îngheţat. Mi-e dor şi te iubesc şi-n vis,. Sub mine însă-i un abis. Am îngheţat şi nu mai ştiu. Dacă nu-i totuşi prea târziu. Mi-e dor de serile senine,. De adevărul vieţii-n sine,. Va fi senin mâine în zori.

Joi, 23 august 2007. Am dus război cu sufletul prea mult,. Uitând cumva de ce mai şi trăiesc,. Am învăţat să tac şi să ascult,. Azi însă vreau limanul să-mi găsesc. Adăugând un sens de ultim gând,. În joc aduc al lumii început,. Chiar dacă viaţa o mai duc plângând,. Eşti tot ce n-am avut. În miez de noapte caut înspre cer,. Dorinţei mele împlinire eşti,.

Sâmbătă, 6 august 2016. Să nu mă vindeci, Doamne. Tu, Doamne, ştii prea bine. Din cât îmi e trecutul amintire,. M-am încrezut nu-n gânduri, ci-n simţire,. Ştiind că mult prea rar ne sunt totuna. Şi nu m-am plâns de soarta-mi vitregită. Cum unii îmi ziceau că-mi este viaţa,. Chiar dacă mă luptam mereu cu gheaţa. Să nu o las cumva prea mărginită. Chiar de am zis că datul nu pot duce,. N-am plâns şi nici nu m-am aprins ca para,. Trăirea ce părea sfâşietoare,.

Luni, 12 noiembrie 2007. Te zăresc a stelelor stăpână. Eu, un om ce moartea şi-o amână. Şi privesc spre zările albastre,. Însă plec în nopţile-mi sihastre. Te zăresc în lunga-mi agonie,. Nimeni nu mai vrea să mă mai ştie. Ştiu că eşti o stea ce nu se stinge,. Vis de vară ce mereu învinge. Tu eşti stea de noapte şi de zi. Pasăre I! Miercuri, 11 iulie 2007. Călugăriţi-mă în cea mai mare taină,. Tu rămâi, cel .