Marți, 27 martie 2012. E seara si in tropait de ploaie se aduna gandurile. Orasul acesta vechi incearca sa mi se strecoare in suflet, sa gaseasca drumul sters al viselor. Sa rascolaeasca vrea ceva demult uitat in tainic loc de-abis. Dorintele ma poarta sper o fata ascunsa a vietii ce pulseaza in acest marunt ungher al lumii.

Lui Lusa, caruia nu-i plac decat poeziile cu rima. Aceasta poezie se adreseaza lui Lusa, regnul Lusa Allata, varietate rara de inger cu aripi stravezii, putin evidente si cu tipare comportamentale vag adaptate vietii terestre. Chipul tau atat de dulce, gandul tau in contratimp. Gandu-mi face sa se-arunce de pe muntele Olimp. Si sa cada in abisul nefiresc si-ametitor. Care-mi canta sa ma-nece ca sirenele in cor. Gandul tau ciudat, dar tandru, trupul tau salbatic iar.

A trait o saptamana cu gandul ca mama are o metastaza pe plamanul stang. Nu-i nimic din ce-ati crezut voi ca e! Dar mi s-a dat.