Tot mai sus, pana gust norii. Invat sa traiesc, ca sa primesc aripi. Cand sting televizorul, incep sa gandesc. Cam asa e si cu muzica tare din casti, pe care o ascult ca sa imi asurzesc constiinta. Nu stiu de ce am vrut azi sa scriu. Ba da, tocmai am zis in titlu. Incepusem sa imi aud mintea. Vinerea seara nu ma uit la tv. N-am sa ma schimb din ce am devenit. Poate ar trebui sa fie mai multe vineri seara pe saptamana.

Un blog in sine despre nimic, sau, mai cu seama, despre nimicuri. Despre curiozitatile unei minti hai-hui, transmise citiorului in fel si chip. Joi, 15 iulie 2010. Some happiness, no reason. Am niste fericire in dimineata asta si niste chef de soare, de mare si de tine. La birou, intr-o pauza. Luni, 10 mai 2010. In fond si la urma urmei, ne doare-n fond. Ca nu fondul-i problema, ci problema e una de fond. FONDAMENTALA! De cate ori ati.

Fiecare zi e o parte din viaţă. Pericle cu gust de afine. Posted September 9, 2009 by SilviuAdrian. Saptamana trecuta am mers la Pericle. De William Shakespeare, in interpretarea trupei Theatre de Sygne din Japonia. Piesa de la TNB a reusit sa-mi capteze atentia, dar mai mult decat atat a fost prima mea intalnire cu un tip de abodare total distincta de ceea ce am tot vazut anterior la teatru. De ceva vreme voiam s.