Haunting like a poem with no theme or end. Și dacă nostalgia nu e chiar o cafea cu lapte peste pâlcurile de ulmi de lângă râu, un nor aruncat pe eșarfele umede sau un ghiozdan gol stând pe un scaun cuminte, un cățel alb. Și-a croit hainele cu mâinile lui doar la tivuri să-l fi ajutat cineva dar aici e vorba doar de deplinul pe care ți-l dă bunăstarea umilinței.

M-am gândit mult la asta. Ea nu vede munţii drepţi,. Aşa cum sunt văzuţi cu mintea. Spre interiorul ei şi nu. Dar eu gândindu-mi, numai, sângele. Cu mintea el este un al doilea univers. Universul drept şi subţire cât linia. Pe una din ele e viaţă. Locuitorii ei se numesc iubiri. Din inimă nu se fuge.

Vineri, iunie 29, 2007. Dogoarea îmi arde faţa cu galben-roşiatic, în timp ce retina suferă de la albul sec şi plastifiat al neonului. Ia te uită, joacă la două capete! În jurul celor două bucle de aur plastifiat, aerul arde, limpede şi proaspăt. Big Mac sau Şaorma? Kerouak, Burroughs, Gins.