Din lumea lui Emil Gârleanu. Jurnal pe un fir de iarbă. E a lui, a lui, voinţa,. Dar tu, mic, fără ambiţii,. Ştii că tot ce ai în lume,. Sau obţii, nu e prin tine,. Ci prin Harul Celui Care,. Viu, în Slava Lui, te ţine. Tu, mândrie, nu ai alta,.

A fost odată un şoricel de bibliotecă. Era un şoricel de bibliotecă fiindcă aşa dorise mama lui. Ea îl trezea dimineaţă devreme şi îi arăta rafturile pline de cărţi ce trebuiau devorate. Şoricelul nu ştia de ce trebuiau devorate, dar îi făcea mamei pe plac, deoarece, la sfȃrşitul unei zile petrecute în compania cărţilor groase, primea un păhărel - cȃt un degetar - cu lapte nespus de dulce. În timpul acesta, ceilalţi şoricei alergau netulburaţi prin podul casei, printre jucări.