În asteptarea purificarii- de Gabriela Sch. Sună cunoscut când nu-ți stabilești prioritățile din timp și nu atribui sistematic din timpul tău, celor care cu adevărat contează. Ocupat e o scuză, e un timp mort în care niciunul dintre noi nu ne spunem nimic, dar ne vorbim prin gânduri. Pentru că întotdeauna cineva va fi ocupat, iar altul va fi disponibil și va deschide ușa în timp ce aerul curat intră pe fereastră. Marți, aprilie 21, 2015. Marți, aprilie 21, 2015. Fotografia asta vorbește de la sine.

Vineri, 21 iunie 2013. Am visat că trebuia să rămâi. Că-mi jucai cu degetele tango în păr. Şi fierbeai cu noaptea cafea la ibric. Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,. Între deschis şi gol,. Să-mi încălzească sfârşituri de vise. Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu. Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă. În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită. Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață. Joi, 6 iunie 2013. Avea urme de cafea scufundată-n tutun,.

Mi-a devenit şi perna piatră. Şi focul mi s-a stins în vatră,. Azi inima-i atât de rece,. Să plece îngerii, să plece! Mi-e patul gol şi perna tare. Şi-n vise mă visez în stare,. Că pot să mut munţii din loc. Şi cerului să îi dau foc! Dar, din vis spre un real cobor. Cu pasul meu de muritor,. Şi-mi dau seama că n-am contat. Şi lumea mea se face praf! Şi-ntreaga lume-mi pare spartă,. Eu devenind un om de piatră. Azi nu mai pot nici să iubesc. Dar nici să mor, nici să trăiesc.