Timpul nu ne aşteaptă la infinit să vorbim. Paseste nestingherita alaturi de mine pe drum. i acord atentie si o las sa vietuiasca linista. Ii arunc cate o privire lunga uneori dupa care ma fac iar ca n.

Zâmbeşte, dăruieşte, visează, pune-ţi dorinţe şi crezi în magia zilelor de sărbătoare! Sărbători fericite şi La Mulţi Ani! Ce mai fură românii.

Trestia nu e o plantă care supravieţuieşte iernii şi nici nu renaşte plină de vigoare primăvara de sub stratul gros de gheaţă şi zăpadă. Ea se află acum pusă la uscat între filele zdrenţuite ale unei cărţi mult prea citite. A fost pusă acolo cu grijă de treidegete. Care o iau uneori să mai scrie cu ea pentru a risipi întristarea unora dintre locuitorii lacului pe lângă care şi-a trăit scurta-i existentă, locuitori de care trestia a prins mare drag.

Io, blogofăt al Ţării Moldovei. Din toate, câte nimic. Lipsa de direcţie avută atunci când am deschis blogul ăsta şi-a cules roadele. În ultima vreme, n-am mai găsit nici o motivaţie în a-l completa. Aşa că-l închid, dar îmi fac un altul, cu scop precis, profesional, de nişă. Şi se poate urmări aici. Dacă există interesul, desigur, desigur. Vineri, august 07, 2009. Noaptea e caldă, numai ceaţa e rece. Miercuri, iunie 24, 2009.