Quarta-feira, 25 de janeiro de 2012. Estive pensando sobre suas atribuições casamenteiras. Você é o padroeiro do casamento, mas suas atitudes são, às vezes, tão pouco usuais e contraditórias, que você acaba, frequentemente, parecendo um embuste. E isso abala a sua imagem literalmente. Te prendem, te afogam, te congelam. Está bem, eu te desviro e a gente conversa melhor. Mas isso, eu pergunto para o próprio São Paulo noutra carta.

Statea la fereastră fumînd o ţigară, rezemată de perete, privind clădirile imense şi sure. Se simţi atît de mică. Încercă să se îndepărteze, dar se opri brusc. Îşi zări chipul reflectat în oglinda ferestrei. O adiere uşoara îi încurcă. Firele de păr rebel, aruncîndu-i-le fin pe faţă. Îşi vedea chipul scăldat în lumină. Din fum îşi făcuse aripi. S oarele stă undeva deasupra capului meu. Vând un pantof pentru o ţigară.

Un blog oarecare, puțin mai diferit. Dacă dai sau primești un sfat, asta nu înseamnă neapărat că el trebuie urmat și executat așa cum a fost spus. Sfaturile sunt date pentru a te ajuta să iei o decizie când ai un moment mai greu în viață. nu poți modela viața unui om prin sfaturi, însă o poți îndrepta pe un drum bun. Viața în sine oferă hint-uri cu ceea ce tre să facem pe viitor, doar că trebuie să fim atenți și să prindem momentul. This entry was posted in Uncategorized. This entry was posted in gânduri.

Quarta-feira, 10 de fevereiro de 2010. Pra ouvir amando, mesmo que não amado! E não dava pé. Mas não sei por quem. E o silêncio fala mais que a traição. Que era a luz dos meus refletida em ti. E o silêncio fala mais que a traição. Quinta-feira, 17 de dezembro de 2009. E isso é ruim? Por que me privo de algumas coisas? Tá com.