Joi, 8 decembrie 2011. Destinul drumului, drumul destinului. Cunoaştem faptul că poezia este un templu al suferinţei. Cel care creează se găseşte tot timpul în faţa unui început, cel al unei noi sau sângerânde suferinţe. Solemnitatea, bucuriile, extazul, toate trec. Suferinţa însă are nevoie de căi de exprimare. Şi dacă este poetică, atunci această cale este drumul spre vindecarea rănilor interioare. Îl găsim pe poet în mai multe ipostaze.

Marți, 15 septembrie 2009. 8220;Eu sunt un om ce nu îşi află locul,. Nici raiul si nici iadul nu mi-i bun,. Si totuşi, ştiu, că-mi voi găsi norocul,.

Sâmbătă, 25 februarie 2012. Iubirea în infinit, iubirea în absolut! Poezia lui Daniel-Dumitru Darie este o poveste. Rar mi se întâmplă să citesc o poezie ca pe o poveste. O poveste ce te duce mereu cu gândul în trecut, prezent şi viitor. O poveste a mea, a ta, a oricui. Cuvintele parcă vin cu o uşurinţă de nedes-cris, de neexplicat. 8222;Şi parcă te cunosc de undeva,. Dar nu mai ştiu de cumva te-am văzut.

Duminică, 2 noiembrie 2014. Întâiul azi venit din mâine. Sâmbătă, 23 august 2014. Vineri, 15 august 2014. Joi, 7 august 2014. Miercuri, 6 august 2014. Seara, înainte de răsărit.

Vineri, 3 decembrie 2010. Suntem în stare să percepem frumuseţea? Ne oprim s-o admirăm? Putem, oare, să recunoaştem talentul într-un context neaşteptat? Oare, de cât de multe alte lucruri, minunate, ne lipsim în existenţa noastră? 8221;, cunoscător al multor domenii, de la tehnică la umanism, Daniel-Dumitru Darie ştie că iubirea pe care poeziile sale o emană alungă demonii la fel cum face lavanda cu moliile. Iarna a pătruns în toate,.